Doar fluturii au nebunii

m-ademeneşte şoapta de castani
de-mi pleacă luna dinspre tîmplă
mi-e aşa de gol înfofolit de ani
si-aşa de plin pe aleea simplă
lipsită de ceremonii

de-o fi să mi se facă toamnă
nu mi-as dori decît să frunză
n-are decît de mă condamnă
natura cu mantou de pînză
şi cu globule maronii


de-o fi, simplificînd abstractul,
ce este ploaia?- un schimb tacit-
nu-i ştie gravitaţia tactul
nici apa n-are de muncit
doar fluturii au agonii

şi eu. Cît mi-aş dori să frunză!