Doar îngerii de-ncearcă

Se rup bucăţi din suflet spunea şi Eliade
cînd toţi ai tăi, prieteni, nu stau, vin şi se duc
cu tot cu draperii. Doar cei dintre-acolade

sunt roluri repetate rămaşi cu toţi buluc
pe o planetă-n care ventriculul tău stîng
îşi macină mirarea, mult prea naiv, uituc.

Tu ştii la fel de bine că nu pietrele plîng,
nici ploaia care spală penajul trist de cuc,
nici pasul ce framîntă un timp rămas caduc.
Doar îngerii de-ncearcă să fii mai bun constrîng

c-un carusel de vorbe, de pilde. Un alt truc.
Tu dus eşti în exil să-ţi porţi ca un nătîng
fiorul care nalţă cireşii cînd se frîng
prietenii-n petală şi tu le eşti uluc.