Drag orbete

Cade zăpada. Momentul ei de ultim balans
şi iminenţa căderii nu se-nvaţă pe role.
Tu-nghite-ţi cuminte pastila cu Gretel şi Hans

şi firmitura de pîine. În loc de fiole.
Se zice că-i bine. Introspecţii-n avans
bărbăteşte, precoce, cîrmaci la gondole,

ajută enorm- hei bătrîne!, haz de necaz
vei face-n oglindă acelor momente frivole-
buze subţiri vocale mimînd sibemole
despre cimpanzei în oranj. Cafea şi răgaz.

Eşti sigur pe tine. Doar acum din cupole
ninge drept ghilotină spoiala în pervaz
căci te simţi foarte singur încălzind pe-aragaz
aşteptări, dependenţe. Cui duci dorul Manole ?