Ninge deja de trei luni şi mai bine,
de cizmele şi-au deformat alura,
un fes cam scandinav mi-e coafura
şi-n buzunar ţin chestii masculine.
Cu pas grăbit îmi trec nămeţii, strada.
Ochii mei mici de frig şi nemachiaţi
nu-mi mai salută-oglinda, parcă-s fraţi
cu cei laponi sau japonezi. Monada
sigur e-aceeaşi. Pantalonii-mi pare
erau mai diferiţi. Azi tu bărbat
şi eu bărbată- termen acceptat-
gătim, luptăm, orgoliu şi onoare
pe-aceeaşi baricadă. Şi mai vreau.
Dar m-ai străpuns cu-n zîmbet de halva
şi-un fel de-a mă dori.
- Te voi salva!
Pentru că ţie-ţi sunt frumoasă, mă predau.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu