Doar fluturii au agonii

m-ademeneşte şoapta de castani
de-mi pleacă luna dinspre tîmplă
mi-e aşa de gol înfofolit de ani
si-aşa de plin pe aleea simplă
respirul cu ceremonii


de-o fi să mi se facă toamnă
nu mi-as dori decît să frunză
n-are decît de mă condamnă
natura cu mantou de pînză
şi cu globule maronii


de-o fi, simplificînd abstractul,
ce este ploaia?- un schimb tacit
nici gravitaţia n-are tactul
nici apa n-are de muncit
doar fluturii au agonii

şi eu. Cît mi-aş dori să frunză!