pe umeri stă nesomnul

M-a prins iar dimineaţa gîndind la o poveste.
Nimic nu-mi schimbă cursul, nici sensul la ce este.
Văzusem doar ca zorii trandafiresc în zîmbet
şi-nveselesc privirea iar şoapta fără umblet
săpată-n golful nopţii înspre crevasa zilei
înşiruia pe-un cearcăn pigmenţi de clorofile.

Cu gheare de acvilă pe umeri stă nesomnul
gătit de primenire, pîndind să-mi prindă domnul,

din braţele lungite confecţionînd torpile.
Să-l prindă prin urmare căci visul din pupile
mi-a debarcat salcîmul şi-un continent de suflet
pe partea mea stîngace surprinsă de un zîmbet.
Nimic nu schimbă cursul, nici sensul la ce este?
M-a prins iar dimineaţa visîndu-mă poveste.