metafizic vorbind

Astăzi, în parc, pe şenile stă vîntul.
Stă vîntul. Şi-apasă cu silă pe piept.
Mamele-s duse
la muncă. Adîncul
devine palpabil, concret,

cu umbre de taţi, de copii, de iubiri,
de iubiri ciopîrţite. E inutil
să le rupi ritmul,
inutil să te miri
de ce dintr-o dată bătrîni

cu trei anotimpuri şi trup ca de melci,
de melci fără ziduri, tot ţine de timpul,
de timpul dat gratis atunci cînd încerci,
metafizic vorbind, suicidul.