acei zori

cei mai ciudaţi sunt acei zori
ciopliţi cu dălţi şi cu lumini
de mugurii porniţi spre flori
să ne mai nască-un anotimp
măcar din noaptea ce se crapă
ca firu-n patru lămuriri
să-şi poată face doar o cracă,
pe-un cui de cer în definiri
ce strânge omul din instincte
să stie tot. Dar între timp
jocul fecund fără cuvinte,
îşi scoate flori din rădăcini.